Am nevoie de mai mult sex...

De ce ai nevoie foarte mult de sex?
De ce n-ai nevoie de relații stabile?

Pentru că faci o mare confuzie.
Pentru că nu te simți iubit.
Pentru că îți e dor - „să simți”, dar îți e foarte frică.

Golul permanent care te sâcâie, neîmplinirea care te urmărește pas cu pas, te împinge să cauți frenetic sursa de bine, sursa satisfacerii nevoii de „a simți”. Și singurul context în care îți mai dai voie să simți liber, e sexul.

Din păcate, mamele își învață băieții „să nu simtă, să gândească!!!”, dar își doresc să fie fericiți, iar fetele, n-au decât să devină raționale și indiferente dacă vor să nu se mai smiorcăie și să nu mai sufere.
„Nu fii fraier, te îndrăgostești de ea și apoi suferi ca un prost... Las-o pe ea să sufere!”
„Fii fată deșteaptă, nu te îndrăgosti, nu te consuma, mai punele la... „spate”.....!

În ce lume trăim? În lumea în care „n-a/m avut noroc”, e laitmotivul vieții cotidiene.

Cu alte cuvinte, încă din copilărie înveți marea lecție a castrării emoționale, înveți că ceea ce simți, mai mult te încurcă, dar marea calitate umană... rațiunea, este unealta perfectă de ajustare a acestei erori a divinității.

E ca și cum, după ce l-a făcut pe Adam, Dumnezeu ar fi zis: M-am uitat și totul e bun, cu o singură excepție, micăă... foarte mică... mi-au scăpat printre ingrediente, emoțiile.
Acum, na... ca să nu te plictisești, Adame... traba ta e aceea de a le anula... Ești în stare?

Îți e teamă să iubești? Îți e foarte teamă ca nu cumva să te îndragostești. O, da... cei mai mulți cred că au găsit cheia fericirii dacă au învățat să-și blocheze afectivitatea...

Știi cum să fugi când ți se pare că emoțiile încolțesc? Înseamnă că ai ajuns la maturitatea supremă. De ce să suferi când poți să te bucuri de viață fără sentimente, emoții, afectivitate? De ce să te complici? 
De ce să suferi o lună, un an, când poți trăi „fericit” cu nefericirea, toată viața?

Din păcate nu știi că că mecanismul ăsta de blocare a emoțiilor nu acționează doar în cazul îndragostirii, pentru că emoționalul nu știe că tu doar pentru asta pui frână. Așa devii rece, dur, inuman, lipsit de empatie, compasiune, dar, logic, corect, mecanic, robotizat, rațional, într-o alergătură și căutare frenetică de împlinire a unei nevoi fără de care nu poți trăi - afectivitatea.

Trăiești rațional dar aștepți să te SIMȚI bine. Faci sex cât mai mult și cât mai haotic pentru că sexul îți dă senzația de bine, e singura supapă pentru nevoia emoțională. Te înșeli crezând că acea trăire extatica, de moment, va umple golul, nevoia de afectivitate și lipsa trăirilor emoționale.
Și când constați că n-ai rezolvat mare lucru și că golul acela te „roade” în continuare, consideri că ai nevoie de mai mult sex. Picătura de afectivitate pe care o primești în timpul actului sexual, te înșeală.
De ce sunt nefericit? Pentru ca nu fac destul sex.

Castrarea emoțională și supremația rațiunii nu îți anulează dorința de a iubi și de a fi iubit, ci doar te învață să o biciuiești frumos.
E ca si cum atunci când îți este foame te duci lângă hrană, o atingi... dar rațiunea îti spune că dacă o mănânci...s-ar putea să aibă gust rău, sau să nu te simți bine, sau... dacă îți strică dantura?..., sau... dacă devii dependent?, sau daaaaccăăă... se termină și apoi vei suferi? De ce să te complici? Mai bine o atingi doar, sau... poate, doar privești.
Cu alte cuvinte... nu iubi, fă doar sex!

Nevoia de hrană presupune actul de a mânca. Nevoia de afectivitate cere să iubești. Nevoia de sex cere sex.

Nu face sex ca se te simți iubit. N-ai să fii niciodată. Și nu spune ca n-ai nevoie de iubire pentru că te minți singur. Nevoia de afectivitate, ca și nevoia de sex, sunt întipărite în noi.
Si dacă continui să crezi că tu ești bine fără să SIMȚI, fără emoții și sentimente, ori nu respecți profunzimea sinelu tău, ori nu te respecți pe tine cu totul.

Lașitate nu e atunci când iubești (și nici atunci când suferi), lașitate e atunci când n-ai curajul să trăiești viața din plin și alegi doar jumătate, din frică.

Dă-ți voie să iubești și vei fi fericit!  Cheia fericirii stă în latura ta emoțională nu în cea rațională.
Fericirea se simte nu se gândește...