Un bărbat minunat... și „puțină bunătate”...

Vorbesc cu plăcere despre faptul că există și „barbați minunați”, deși unele femei se uită la mine compătimitor, probabil spunâdu-și în gând: săraca, a rămas o visătoare. Eu le privesc tot compătimitor și-mi spun în gând: săraca, nu a avut noroc...

N-am fost niciodată o visătoare, și n-am conturat niciodată profilul bărbatului perfect. Poate pentru că nu mi l-am dorit niciodata perfect sau poate pentru că mi-a plăcut să mă las surprinsă de fiecare dată. Bărbatul perfect nu e bărbatul minunat, sau nu e deloc, iar bărbatul minunat nu e perfect... dar, există.

O discuție cu un amic, zilele trecute, m-a facut să-mi amintesc și să caut o scrisoare mai veche, pe care am scris-o cândva. Discuția înclina cu greutate pe expresia: „... și puțină bunătate”.
M-am întrebat ulterior ce se poate ascunde în această așteptare pe care am putea-o avea de la o femeie sau de la un bărbat... Cum arată cel la care am putea găsi... „și puțină bunătate”?

Știu atâția oameni nemultumiți de partenerul lor. Știu atâtea relații ratate. Știu oameni care și-au dorit mult... sau puțin, dar știu că toți au căutat cândva... „și puțină bunătate”.


...                                                                                                                            

Când m-am apucat să-ți scriu mi-am dat seama că port cu mine o sumedenie de mărunțișuri adunate în timp, până și din cele mai banale momente trăite cu tine... 

„Ce găsești tu la mine...?” m-ai întrebat de nenumărate ori... și de fiecare dată am să răspund: nimic!, pentru că tu nu ai nimic, pentru mine doar EȘTI...

Dincolo de chipul frumos, EȘTI bărbatul care... 

... poate sa ierte cu adevarat și să rămână același... 

... știe să renunțe la el doar atunci când celălalt are nevoie de asta... 

... reușește să recunoască atunci când greșește... 

... se simte liber să-și ceară iertare... 

... alege să respecte și să fie recunoscător...  

... știe să glumească frumos...

... știe să protejeze si să respecte femeia, individualitatea și intimitatea celuilalt... 

... alege să fie tandru atunci când celălalt suferă și să fie ferm atunci când crede că trebuie să-l ridice... 

... a învățat să lase lacrimile să evadeze, fără a ieși din „zona” masculinității... 

... alege să se dăruiască... 

... iubește să fie „prezent”, atunci când este prezent... să asculte, să privească și să se minuneze de culoarea ochilor mei de fiecare dată...

... știe să stabilească standarde si să se lupte pentru a le atinge... 

... iubește rafinamentul si iubește „frumosul”...  știe să fie elegant, să nu epateaze, dar sa se distingă... 

... alege să coopereze, să negocieze...  

... știe să-și transmită superioritatea făra să umilească... 

... poate să fie uman în situații vulnerabile 
... știe să fie bun și știe să iubească

Ești bărbatul care înțelege viața, limitele și libertățile ei... recunoaște și respectă nevoia de independență umană... 

Ești barbatul care știe și poate să gândească „filmul” și nu doar secvențele sau suma lor... 

Ești bărbatul care citește și „citește”... cărți, suflete și minți...

Ești cel care nu renunță ușor... 

Ești bărbatul - copil  și copilul - bărbat... 

Ești bărbatul care ȘTIE si VREA să FIE... un MINUNAT!

Ești arhitectul vieții tale, ești tot ceea ce construiești tu...

și...

„Când toate zăpezile vor fi căzut peste ce a fost 

Și focurile albastre prin sobe se aprind 

Tu, de atâta colindat vei fi poem și dor și rost 

Tu vei deveni colind.” (M.Tuca)
...

Discuția aceea m-a făcut să mă întreb: oare, am reușit și eu vreodată, să fiu... „și puțină bunătate”?