Niciodată nu mi-am luat timp să gândesc prea mult la faptul că a alege pe cineva ca partener în viața asta, nu e îndeajuns. Credeam că cel mai greu e să alegi dintre doi sau două... sau nouă. Dar odată ce ai ales, totul devine mai simplu și deja minunat.
Însă... a alege, o data pentru totdeauna, nu e îndeajuns!
Și câți dintre noi n-au ales odata, o dată... (?!)
Ce se întâmplă după ce alegi? Este alegerea ultima frontieră spre un
tărâm liber, necunoscut?
Cât de mult ți-ai dorit să fii acolo? Cât de mult ți-ai dorit să explorezi acel tărâm? Ai un plan? O hartă? De unde începi și încotro te îndrepți? Ce-ți dorești de la această „aventura”? Unde ai vrea să ajungi... cândva?
Nu ajunge... dacă doar ai ales. Nu ajunge să alegi pe cineva, dacă nu alegi să FII cu cineva...
Dacă nu ești cu totul acolo, în povestea aceea, în povestea alegerii tale... Dacă inima ta bate în alta poveste, nu ajunge că ai ales. Dacă mintea ta te poarta pe alte tărâmuri, nu ești acolo, în povestea aleasă, deși din când în când revii, ca trezit dintr-un vis continuu care te învăluie permanent...
Nu poți trăi împărțit și să fii întreg... niciodată nu e îndeajuns... Chiar dacă îți biciuiești mintea să creadă și să accepte că NU poți avea totul și că realitatea demonstrează asta, că bucuria trăirii din
cioburi lipite sau alăturate e însăși viața... Sufletul tău știe că poți avea TOTUL... dovadă e faptul că nu te oprești și că tot cauți...
Când EȘTI acolo unde e sufletul tău... te bucuri de fiecare fărâmă de timp care umple și ultima celulă din tine cu TOT... acolo e totul...
Nu poți trăi într-un vis și nu poți savura viața cu ochii minții... chiar dacă și ochii minții sunt albaștri, sau negri... Nu poți spune...
„... Îți dai seama, toată viața? Când o să privim în trecut, pe la 82 de ani, când îți vei serba ziua de naștere... Cum o să fie? Eu în capul mesei, beau un coniac și fumez un trabuc, iar tu... tu vei privi cu ochii minții cum te invit la dans... ”
...cu ochii minții, doar pentru că am ales alt tărâm și altă poveste...?
Pot ochii minții să te facă să trăiești plenitudinea experienței, pană la ultima vibrație?
Trăirea și visarea se completează dar nu se pot înlocui una pe cealaltă.
Nu poți trăi cu adevărat doar pentru că ai ales o data pentru totdeauna, chiar dacă îți asumi responsabilitatea de a rămâne... Nu poți trăi împlinirea azi, datorită alegerii de altă dată, doar o data (pentru totdeauna) visând sau privind cu ochii minții la ceea ce ar putea fi, dacă n-ar fi... alegerea de altă dată...
Doar când alegi permanent, „tot de-a una” câte una, clipă cu clipă, zi de zi... abia atunci pot spune:
Nu, nu voi privi cu ochii minții... vom dansa...
Azi sunt un fir de praf... din praful stelei mele călătoare,
