Gandurile... și capcana lor

”Lumea gândurilor este ca un film mut pentru care scriem fiecare alte dialoguri. Iar diferitele interpretări ale unui fapt care tocmai s-a întâmplat pot afecta ce se va petrece pe urmă... Găndurile negative sunt adesea înșelatoare, apărând sub forma unor întrebări la care nu se poate găsi răspuns... Asemenea gânduri ne pot prinde în capcana, prefacând o tristețe trecatoare într-o pânză complicată de păianjen, urzită cu frământările noastre - depresia.” (Williams,Teasdale, Segal, Kabat-Zinn)

Îmbrățișările și mângâierile - tablete de fericire pentru o relație frumoasă și de durată...

     Gestul îmbrațișării sau cel al mângâierii secretă oxitocina în creier (hormonul fericirii si al atașamentului), mai ales la femei, și determină automat, tendința de a manifesta încredere față de autorul gesturilor respective(1). Sporește, de asemenea, și predispoziția de a crede tot ceea ce spune respectivul... Bărbații au nevoie să fie mângaiați de doua/trei ori mai mult decât femeile, pentru a menține un nivel similar de oxitocină (2).
     Atât la femei, cât și la barbați, oxitocina provoacă relaxare, curaj, atașament și mulțumire în relația reciprocă. În plus, pentru a-și menține efectul pe termen lung, sistemul de atașament al creierului are nevoie de o activare repetată, zilnică, prin intermediul secreției de oxitocină stimulate de atingere... (Phd. Louanen Brizendine)



1. Light, Grewen, Lim 2005.
2. Kersten Uvanas-Moberg, 2003 / Studiu efectuat de cercetatoarea suedeza pe tema - The Oxytocin Factor.

Păstrează miezul...

Ceea ce trebuie sa păstrezi din trecut sunt doar învățăturile din experiențele tale... pentru că ele reprezintă miezul... Coaja, ambalajul, contextul... nu-ți mai folosc la nimic. Nu aduna în sufletul tău „coji și ambalaje goale”, nu aduna contexte și imagini... Folosește „miezul”, învațătura, lecția, pentru a te dezvolta... și lasă spațiu gol pentru alte contexte noi și pentru miezul lor...

Agață-te de vis...!

     M-am trezit în dimineața aceasta cu un gând pentru cel mai minunat bărbat din inima mea, ever... și pentru oricine are nevoie de el azi...

Viseaza frumos! Agață-te de vis și zboara cu el! Când vei fi acolo (sus)... vei ști ca EȘTI deja în realitatea lui și ca el ESTE deja... realitatea ta...

„A iubi” n-ar trebui sa fie verb...

      Astazi am realizat pentru prima data ca ”a iubi” n-ar trebui sa fie verb... poate singurul verb care nu reprezintă o acțiune în adevaratul sens al cuvântului. Orice acțiune conține un act volitiv delimitat temporal, presupune o programare, măcar mentală. Iubirea nu poate fi programata, nu este un act determinat, voit... Iubirea se instalează și se face simțită... Nu o poți provoca, nu o poți controla... pentru că ea vine din afara ta... Nu poți spune: „de mâine, de la 8 te voi iubi, sau nu te voi mai iubi”, și nu poți spune: „mă voi îndragosti de X sau de Y”... Nu-mi poți multumi pentru că te iubesc, deoarece nu fac ceva special în sensul asta...
     Evident, există trei forme recunoscute ale iubirii (eros, phileo, agapae), și ele se pot manifesta independent una de cealaltă, chiar programat... dar, adevarata iubire, mixtul celor trei forme, nu poate fi o acțiune, ea este o trăire... este DIVINITATE.

*chiar dacă în definiția verbului se spune ca poate „exprima o stare”... orice „stare” care poate fi cuprinsă aici, poate ”începe de maine de la ora 7 și se poate termina la ora 9”, mai puțin iubirea... :)

„De ce merg fetele împreună la toaletă?”

          „Băieții au întrebat ceva ce doreau să-și lămurească de foarte mult timp: „De ce merg fetele împreună la toaletă?” Ei au presupus că răspunsul va avea niscaiva conotații sexuale, dar fetele au dat următoarea replică: „Este singurul loc privat unde putem și noi STA DE VORBA!” Inutil să mai spun, băieților nici nu le-ar trece prin cap să-i spună unuia dintre ei: „Auzi, vrei să mergem împreuna la toaletă?” Scena surprinde una dintre diferențele esențiale dintre bărbați și femei... Conexiunile aferente interacțiunii sociale și verbale sunt mult mai impregnate în creierul feminin tipic decât în cel caracteristic masculin.”

    De ce simt nevoia fetele să se retragă într-un loc liniștit și să vorbească?

  
       „Există o motivație biologică pentru acest tip de comportament. Adolescentele... atunci când își împărtășesc secrete își activează centrii de plăcere din creier, prin intermediul activităților de vorbire. Împărtășirea secretelor cu implicații sentimentale și sexuale activează și mai mult centrii respectivi. Și nu vorbim despre o doză neglijabilă de plăcere. Dimpotrivă, aceasta este intensă. Este o secreție majoră de dopamină și oxitocină, care constituie recompensa cea mai mare și cea mai consistentă în afara celei obținute prin orgasm... Eliberarea de dopamină este comparabilă cu cea activată la un dependent de cocaină sau heroină atunci când își administrează drogul....

    De ce se duc fetele la toaletă să vorbească? De ce petrec atât de mult timp discutând la telefon, închise în cameră? Ele își împărtășesc secrete și bârfesc pe seama altora pentru a crea legătura de intimitate cu tovarășele lor. Dezvoltă relații închise, cu reguli secrete... Faptul de a vorbi, de a dezvălui secrete și de a bârfi, devine — instrumentul lor de a pluti peste suișutile și coborâșurile vieții și de a-și ușura situațiile de stres cu care se confruntă(1).”

    Așadar, putem considera că explicația privind plăcerea femeii de a vorbi foarte mult și de a vorbi cu prietenele într-o manieră „excesivă”, derivă din nevoia acesteia de oxitocină și dopamină, obținute în acest fel sau prin orgasm sexual. Sau, cum ar spune una dintre prietenele mele... oxitocina și dopanima la femei se obține prin ORGASM. Punct. Fie el sexual sau intelectual (cerebral).

Să înțelegem de aici că femeile cu o viață sexual-afectivă satisfăcătoare nu simt nevoia de a vorbi foarte mult si de a coaliza cu prietenele lor? Și dacă stau și mă gândesc bine, da, răspunsul este afirmativ.

    O altă întrebare pertinentă care se ridică ar fi: de ce femeile mature simt aceeași nevoie ca adolescentele? Răspunsul ar putea avea două valențe — fie, din motivul enunțat mai sus, fie, dintr-o maturizare incompletă. Dacă despre bărbați se spune că rămân copii toată viața și că foarte mulți dintre ei nu se maturizează niciodata (dar ei acceptă cu seninătate acest fapt), iată că și femeile copilăresc de-a lungul vieții manifestând această formă de infantilitate.

    Despre capacitatea de comunicare verbală a femeilor, net superioară față de bărbați, la modul general, s-a studiat si s-a scris foarte mult. „Cifrele variază de la un studiu la altul, dar în medie, fete/femeile(n.a) folosesc de două, până la trei ori mai multe cuvinte decât băieții/bărbații(2) și vorbesc mai repede în medie — mai ales când se află într-un context social(3). Cu toate acestea, excesul și comportamentele favorizante în acest sens, derivă din nevoia de ”plăcere interioară”.

Așadar, barbați, dacă vreți ca femeile să vorbească mai puțin între ele, iubiți-le mai mult! 

Spicuiri din — Phd Louann Brizendine, ”Creierul femeii”, 2008
1. Rose, 2006; Maccoby, 1998; Dunbar, 1996.
2. Hyde, J.S, 1998
3. Tannen, 1990

... și tu ești departe

Plouă… și tu ești departe.

Plouă… și-n veacuri de gând, timpul tăcut ne desparte…

Plouă... și dorul meu călător printre mii de atomi se strecoară

S-ajungă la tine în suflet, pe seară…



Plouă… și tu ești departe.

Plouă… și vântul tristeții mă bântuie-n noapte...

Plouă și mări de simțiri vin spre tine grăbite

S-aducă cu ele un dram din mine, iubite…

Ploua… și tu ești departe...