Soarele

Tu ești Soarele 

cu incandescența trăirilor nemăsurate,

cu tumultul focului nestins,
cu raze de gând,
cu sclipiri de iubire...

Tu-mi dezmierzi chipul în zori
și-mi mângâi fruntea și părul,
și dorul,
și oftatul.

Tu ești Soarele
ce-și lasă sufletul în brațele mele
și gândurile tale vin la mine
cu lumină
și pace,
cu priviri pătimașe
si trăiri ne-mplinite,
cu iubiri nerostite...
Tu ești Soarele.

Steaua ta...

Am cautat pe cer, steaua ta.

Și-am întrebat de tine printre aștri

Dar, totul tace.
Și glasul parc-ar ști...
Am alergat nebună printre galaxii,
Am tot sperat c-ai fost, și ca vei fi...

Dar, unde ești?
De ce n-aude nimeni?
De ce-s străină, singură și goală?
De ce nu te găsesc?
De ce nu vii?
De ce întreaga-mi fire se răscoală?

Am obosit și-am plâns
Căzută în colbul universului celest,
M-am prabușit.
Dar, nimănui nu-i pasă.
Am renunțat și m-am întors acasă.

Și zilele-au trecut,
Și nopțile, de-a rândul,
Tu n-ai mai apărut.
Și-ncet s-a stins și gândul.

Am căutat pe cer steaua ta.
Te-am căutat și printre galaxii.
Am întrebat zăluda pe toți sorii
Am tot sperat că te găsesc cu zorii
Dar, unde ești?
De ce nu-mi spune nimeni?
De ce e liniște și noapte afară?
De ce nu te găsesc?
De ce nu vii?
De ce întraga-mi fire se răscoală?

Dar, cântul meu de jale și durere
A-nvolburat și firea și destinul,
Și-ntruchipat ai apărut în zare.
Am alergat năuca-n departare
Să te ating,
Să-ți cânt,
Să-ți umplu gândul,
Dar... unde ești?

.............................

Caut pe cer steau ta.
Te caut printre mii de raze de lumină
Si tu privești tăcut iubirea mea,
Ce dorul departării ne alină.
Caut pe cer steaua ta...
caut pe cer....
caut o stea...
caut cu dor steaua ta...

Tu ești...

Tu ești umbra gândului meu călător
care îmbracă dorul și nemărginirea,
Ai luat cu tine clipa și neîmplinirea,
și gândul...
Dar, gândul zboară necontenit între noi,
Înainte și-napoi,
Într-o legătură nesfârșită,
Și aduce cu el freamătul, tăcerea și visul,
Ca o rugăciune nerostită.


Tu ești umbra gândului meu călător
care caută sensul neîmplinirilor însingurate,
Ai ascuns în suflet durerea si cântul,
și gândul...
Dar, gândul pleacă și vine spre noi,
Înainte și-napoi,
Într-o legătură nesfârșită
Și poartă cu el soarele, cântul și florile,
Ca-ntr-o poveste vrajită.

Tu ești umbra gândului meu călător
Care mângâie vremurile de mult uitate,
Ai păstrat frumusețea timpului și dorului,
și gândul...
Dar gândul se strecoară în noi,
Înainte și-napoi,
Într-o legatura nesfârșită...
Tu ești umbra,
și gândul,
și dorul,
și timpul...