Teama noastră, cea de toate zilele...

     Psihologia definește frica sau teama, ca o emoție cu un mare impact psihologic… se accelerează bătăile inimii și ritmul respirației, mușchii se contractă, mâinile tremură și devin reci, pielea se face ca de găină. Toate aceste manifestări sunt legate de activitatea sistemului nervos simpatic și de doi neurotransmițători - adrenalina si nonadrenalina, care acționează asupra întregului organism în prezența fricii.

     O altă stare emoțională învecinată și chiar legată de frică este anxietatea. Frica este o reacție la o primejdie reală, pe când anxietatea reprezintă anticiparea unei primejdii iminente sau presupuse. Frica are la bază o manifestare de scurtă durată, pe când anxietatea poate deveni cronică. Frica are la bază un motiv real, în timp ce anxietatea nu are un motiv precis. Frica are manifestări fizice predominate, pe când anxietatea are manifestări de natură psihologică - griji, neliniște, incertitudine, nesiguranță... Frica poate să genereze fobie, în timp ce anxietatea poate duce la anxietate generalizată - griji incontrolabile în viața de zi cu zi.
     Conform studiilor psihologice privind frica,  s-a constatat că există două frici innăscute: frica de cădere în gol și frica de zgomote puternice. Restul fricilor pe care le identificam în viața nostră sunt dobândite...

     În mentalitatea comună, curentă, denumim frica și anxietatea... TEAMĂ.
     Trăim zilnic într-o stare de teamă acută, de cele mai multe ori inconștient, dar avem pretenția sa ne simțim liberi, veseli, împliniți... Judecăm pe cei care susțin că ne creem singuri realitatea din jurul nostru, facem chiar glume pe seama lor, dar ne plângem că viața (sau realitatea cotidiană) seamănă atât de bine cu trăirea nostră emoțională, cotidiană. Dacă ne uităm cu puțină atenție asupra radiografiei vieții noastre de zi cu zi, vom constata următoarele:

Dimineața...

• teama de a nu adormi din nou (după ce sună ceasul)
• teama de a nu fi ridicol (în timp ce ne pregătim hainele, ne aranjam părul, machiajul)
• teama de a nu lăsa la vedere starea de discomfort interioara
• teama de a nu fi îmbrăcat inadecvat (prea subțire... teama de a nu răci/îmbolnăvi)
• teama de a nu întârzia la serviciu
• teama de a nu uita acasă ceva din ceea ce ne-ar trebui acolo unde mergem
• teama de a nu prinde blocaje în traseu
• teama de a nu găsi loc de parcare

Peste zi...

• teama de a nu face impresie proastă colegilor
• teama de a nu ne dezamagi șeful
• teama de a nu fi capabil sau ridicol
• teama de a nu greși ceva în ceea ce avem de făcut
• teama de a nu mânca ceva nepotrivit
• teama de a nu ne deteriora aspectul fizic (a nu ne murdări, rupe vestimentatia, etc)
• teama de a nu avea control asupra copilului sau a soțului/soției
• teama de a fi inșelat (furat, manipulat...etc)
• teama de a nu ne ajunge resursele
• teama de a nu ne bloca în trafic la întoarcere

Spre seara...

• teama de a nu uita ceva important (de cumpărat, de achitat...) în drum spre casă
• teama de a nu uita să facem ceva important pentru ziua următoare (haine, hrană, lucrări, promisiuni)
• teama de a nu dezamagi pe cei apropiați (copii, soț/soție, părinți... )
• teama de a nu pierde timpul
• teama de a nu uita să ne culcăm la timp
• teama de a nu ne trezi la timp dimineața... 

                          punem ceasul să sune..., adormim, și cand sună...

Cum cântărim viața?

     Un psiholog îi invăța pe cursantii lui despre  managementul stressului. A luat un pahar cu apă și s-a plimbat prin sală...în liniște. Toată lumea aștepta întrebarea: este pe jumatate plin sau pe jumatate gol?

La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul și și-a întrebat auditorii : cât de greu este acest pahar cu apă? Mirați, cursanții au răspuns: între 250 si 500 ml. Răspunsul psihologului a fost următorul :      

      Greutatea absolută nu contează. Contează cât timp îl vei ține ridicat. Un minut - nicio problemă. O oră - o durere de braț. O zi - îți paralizează brațul. În fiecare din aceste 3 cazuri greutatea paharului nu se schimbă. Se schimbă doar timpul ... și cu cât e mai lung, cu atât mai greu este. Stresul și grijile din viață sunt asemenea paharului cu apă. Dacă te gândești puțin la ele ...nu se întâmplă mare lucru. Dacă te gândești mai mult la ele...începe să te doară sufletul. Daca te gândești tot timpul la ele - îți paralizează mintea... nu mai poți face nimic.

      Eliberează-te de stres( temeri, griji...). Când ajungi acasă, seara...lasă-ți grijile deoparte, nu le purta cu tine în noapte!
     Pune paharul jos !

Binecuvantarea golului

 

     M-am trezit in jurul varstei de 35 de ani, intr-un mare gol. Tot ceea ce construisem pana atunci se prabusise. Ma simteam plutind undeva in neant, fara nicio directie, fara sa inteleg ce si de ce mi se intampla, fara sa simt sau sa mai vreau ceva anume. Consideram ca mi-am consumat prima jumatate din viata traind tot felul de incercari si experiente greu de depasit si ca probabil n-ar mai fi nimic din ce ar putea sa mi se intample care sa ma mai impresioneze sau de care sa-mi mai fie frica.
     Imi amintesc ca un drag student de-al meu, care trecea printr-o anumita experienta de viata, a venit sa ma roage intr-o zi, sa fiu ingaduitoare pentru o perioada in care urma sa absenteze de la facultate. Am incercat sa-l conving sa n-o faca, temandu-ma ca ii va afecta dezvoltarea academica, dar el a continuat sa-mi argumenteze decizia, relatandu-mi cateva aspecte ale situatiei lui familiale. In final mi-a spus: stiu ca nu aveti cum sa ma intelegeti, dar... In momentul acela, toata jumatatea de viata consumata mi s-a derulat prin fata ochilor si i-am spus: pot intelege mai mult decat crezi... daca vrei sa vorbim despre divortul parintilor inteleg, daca vrei sa vorbim despre "abandon" inteleg, daca vrei sa vorbim despre saracie, inteleg, daca vrei sa vorbim despre violenta in familie sau alcoolism, inteleg, daca vrei sa vorbim despre divort si despre problematica familiei monoparentale, inteleg, daca vrei sa vorbim despre boala si despre cancer, inteleg... daca vrei sa vorbim despre singuratate... inteleg... Despre ce vrei sa vorbim si crezi ca nu as fi persoana potrivita?
        Asadar, in deriva in care ma gaseam, faceam calcule si analize tuturor actiunilor din trecutul meu. Incercam sa inteleg care au fost miscarile gresite sau ce mi-a ramas bun, pentru a ma putea agata si incepe o reconstructie.
       Toti cei care inca mai erau langa mine atunci, tineau sa-mi aminteasca ca sunt o luptatoare si ca asa cum am depasit toate experientele anterioare, voi trece si de perioada aceasta si voi renaste ca pasarea Phoenix, cum, de altfel, o facusem de multe ori pana atunci. Imi amintesc ca le spuneam c-am obosit, ca nu mai vreau sa lupt cu viata asta, ca mi-ar placea si mie sa ma bucur, dar uite c-am ajuns ca Iov (din Biblie), pe un petec de cenusa, fara nimic, scarpinandu-mi bubele cu un ciob...
      Altii incercau sa ma incurajeze indemnandu-ma sa vad partea plina a paharului... Recunosc ca argumentul acesta m-a sacait intotdeuna, pentru ca eu am sustinut permanent ca nu ma pot minti. N-am inteles niciodata valoare partii pline, sau nu m-a multumit indeajuns cat sa ma pot incuraja cu ea.


Partea plina a paharului care "suplineste" aspectele pozitive ale vietii, nu reprezenta pentru mine un avantaj. Faptul ca exista ceva, care umple un gol, nu inseamna neaparat o implinire. Calitatea acelei parti pline, conta pentru mine mai mult decat cantitatea... Mult mult decat atat, ca sa ajungi la partea plina intotdeuna trebuie sa treci prin partea goala, si ca sa te poti bucura sau folosi de continutul acesteia, trebuie sa se produca schimbul... partea plina sa umple partea goala si invers...

      Intr-un mare pahar pe jumate plin, sau pe jumatate gol se gasea existenta mea pe Terra in perioada cand ma indeletniceam cu toate aceste analize... Trecutul plin, viitorul un mare gol, prezentul linia firava de demarcatie. 

      Intr-o zi, mi-am asezat o noua panza pe sevalet, pentru cateva ore de rasfat cu culorile mele, cand, am inteles pentru prima data, valoarea marelui gol. Partea goala a paharului, viitorul neconturat, vidul, golul,  poarta in el o infinitate de posibiltati. Binecuvantarea golului aduce cu sine libertatea creatiei si infinitatea de optiuni cu care poate fi construit.

Am inteles atunci ca sunt iubita si chiar rasfatata de Divinitate, ca la jumatatea vietii, am sansa de a reconstrui din nimic celalata jumatate avand avantajul experientelor partii pline, a primei jumatati de viata... M-am intrebat atunci surazand, retoric, ca incurajare si ca o exprimare victorioasa a descoperirii facute: cine naiba' n-ar vrea sa aiba sansa, la jumatatea vietii sa o ia de la capat si sa aiba si intelepciunea acumulata din experienta tumultoasa a primei jumatati? Yess!!!

    In tot acest timp, pasarea din mine isi intindea pe nesimtite aripile si tot acest proces aducea cu sine, o deviere de perspectiva ce se indeparta in fiecare zi de sablonul vechi cu cateva grade. Mi-am luat zborul in cautarea celor mai frumoase "podoabe" pentru jumatatea goala, si pentru "noul tablou" al vietii mele. Am inceput sa pictez cu sentimente frumoase, cu dragoste, cu bucuria fiecarei dimineti si cu asteptarea surprizelor placute aduse de fiecare zi, cu binecuvantarea soarelui si florilor, cu zambetul celor din jur si cu perspectiva infinitului in directia mea de zbor...


Partea goala apartine viitorului... si poti aseza in ea o infinitate de continuturi... Ce vrei sa contina?

ETERNUL FEMININ...

FEMEIA -cadoul meu pentru tine...
(Eseu de Daniel Roxin - http://danielroxin.blogspot.ro/)


Ca sa ii poti descoperi conturul, lasa-ti mana sa alunece in jurul fiecarei vibratii ce erupe din corpul ei plin de dorinta. Modeleaz-o in mii de forme, imbraca-te cu ea, traverseaza-i fiecare por, pana ce nimic nu-ti va mai pare strain. Fa o harta a tuturor culmilor pe care le-a atins, ca sa stii drumul catre cele mai infiorate imbratisari. Si nu uita sa o aduci pe poteci noi, cu fiecare expeditie pe care o veti face impreuna.

Ca sa ii poti timti emotiile, fa-te tarm in jurul ei. Primeste-i valurile cu rezistenta pe care ti-o da stanca crescuta in tine. Arata-i ca poti sa faci fata si va deveni atat de calma, incat iti vei putea vedea in ea trecutul, prezentul si viitorul.

Ca sa ii experimentezi focul interior, trebuie sa fii pregatit pentru alchimia pe care femeia trezita o aduce ca dar de nunta. Daca nu ti-e frica de puterea ce arde in ochii ei, de jarul in care vrea sa-ti consume micimile sufletesti, daca vrei sa fii eroul cauia sa-i dea torta propriei vieti, atunci transforma-te in aur pur,sub mana ei fierbinte, si traluciti impreuna in intunericul ignorantei din jur.

Ca sa-i auzi lumea interioara, acopera-ti timpanul cu valuri de tacere si patrunde in spatiul fara cuvinte din inima ei. Vezi-i parul despletit, unduindu-se ca un curcubeu in inma ta si din octava in octava contruiti poduri peste care se va impleti sunetul primordial.

Ca sa intelegi cine e EA cu adevarat, ridica-ti privirea pana la inceputul tuturor lucrurilor, caci in ea vei gasi matricea din care s-a nascut candva, totul. EA este datatoarea de viata, poarta dintre lumi, pastratoarea tainelor existentei.

Daca pricepi cine este EA cu adevarat, aseaza-te cu adoratie la picioarele sale si iubeste-o pana la sfarsitul vremurilor si dincolo de acestea...

Nu mai pot continua asa!!! Ce fac? (I)

     In ultima vreme m-au contactat mai multe persoane, cu rugamintea de a le acorda putin timp pentru a impartasi cu mine problemele lor.
     Nu stiu de ce m-au ales pe mine, stiu insa ca toate aceste persoane au simtit ca tensiunea interioara acumulata de multa vreme a atins cote maxime si ca nu mai pot continua asa. In acealasi timp, am amici care se confrunta cu un discomfort asemanator, dar care nu cer ajutor nimanui, in timp ce constientizeaza ca se sting cate putin, in fiecare zi.
   
     Daca te-ai oprit asupra acestor randuri inseamna ca te intereseaza parerea sau ajutorul meu. De aceea voi incerca sa expun in continuare opiniile personale si partial, tehnicile mele de interventie.

      Modalitatile sau metodele fiecaruia de a-si restabili echilibrul pierdut sunt diferite. Poate ca nici nu exista o solutie universala sau o reteta standard, exista insa niste legi naturale imuabile care functioneaza, fara ajustari si upgrade, intre minus si plus infinit. Acestea interactioneaza cu noi si noi cu ele. Fie ca vrem, fie ca nu, ele reprezinta pentru entitatea umana, un fel de inele din coloana vertebrala a existentei. Sunt flexibile si ne folosesc, dar intr-un spatiu limitat. Nu putem trece dincolo de ele si nu le putem ignora. Nu putem ignora, gravitatia, energia, constructia si natura atomului, atractia, vibratia, rezonanta, magnetismul... si multe alte forme de "principii universale", si nici nu putem interveni asupra lor. Ele exista si ne pot fi facile sau potrivnice deopotriva, in functie de modul in care alegem sa le folosim. Asemeni unui cutit, "principiile naturale" pot fi unelte si arme in acelasi timp.
    Uneori ne luptam tocmai cu aceste legi sau, "principii naturale", considerand ca putem schimba ceva sau ca putem interveni asupra lor, pentru a le adapta situatiei in care ne gasim. Din nefericire existenta in acest univers nu functioneaza asa. Situatiile trebuiesc adaptate "principiilor naturale" si nu invers. Si daca este adevarata aceasta ratiune, ce pot face eu pentru a folosi in favoarea mea ca unelte si nu ca arme, legile naturale?
    Atunci cand simti ca nu mai stii incotro s-o iei, ca esti parca prins intre patru ziduri imense fara iesire, intreaba-te ce vrei de fapt. Chiar vrei? Chiar iti doresti sa schimbi ceva? Daca esti convins ca vrei sa iesi, atunci incepe cu primul pas.
     Asigura-te ca meriti o viata mai frumoasa. Esti convins de asta? Gaseste toate argumentele posibile pentru a te convinge fara nicio rezerva ca esti o persoana minunata si ca este normal sa ai o viata asa cum iti doresti. Nu poti trece la urmatorul pas pana cand nu ai terminat cu primul. Poate sa-ti ia cateva minute sau cateva zile. Nu te grabi! Daca nu ai rezolvat prima etapa, va fi o pierdere de timp, energie si incredere, implicarea in etapele urmatoare.
      Pentru a-ti fi mai usor iti sugerez sa iei o coala de hartie si sa notezi toate momentele din viata ta in care te-ai simtit fericit, implinit, in care ai trait bucuria unui succes cat de mic. Fi sincer cu tine, si nu te sabota singur! De-a lungul existentei tale pana in acest moment, au fost multe momente in care ai fost multumit de tine. Noteaza-le pe toate! Zambeste! E doar o parte a argumentelor privind valoarea ta personala.
      Pe o alta coala de hartie noteaza toate lucrurile bune pe care le oferi celorlalti de obicei (sub forma de principii: bunatate, iubire, bani, timp, compasiune...etc.). Meriti ca toate acestea sa se intoarca la tine? Nu, nu continua sa spui, merit dar nu se intampla... sau orice altceva de genul acesta. Repeta-ti in fiecare dimineata ca meriti ca toate aceste calitati sa se intoarca la tine si atat.
      Fii recunoscator Puterii Divine (denumit cum vrei tu...Univers, Dumnezeu, Putere Creatoare... etc) ca a creat o faptura atat de minunata in persoana ta.
 
      Noteaza-ti in fiecare zi ce simti de cand faci exercitiul acesta. Noteaza-ti toate schimbarile din viata ta, oricat de mici, si nu te opri. Abia apoi poti trece la pasul urmator... (II...)
      Stiu ca ti se pare ridicol sa scrii si consideri ca e de ajuns sa te gandesti la toate acestea. Nu, nu e de ajuns. Tu trebuie sa scrii! Pana la urma ce ai de pierdut daca o faci? Aminteste-ti ca ai ajuns in povestea asta, manat de convingerea ca vrei sa faci ceva ca viata ta sa se schimbe. Scrie! Viata ta se va schimba. Daca n-as fi avut convingerea asta si daca n-as fi probat, n-as fi insistat asupra acestei metode de interventie.

Esti o persoana minunata. Ai demonstrat de multe ori asta. Meriti sa se intoarca la tine tot ceea ce oferi. Legile naturale vor face asta pentru tine. Priveste cum viata ta se schimba! Bucura-te si mergi mai departe...!!!

Daca ai nelamuriri, intrebari sau chiar simti nevoia sa avem o discutie, contacteaza-ma cu incredere, asa cum ai mai facut-o sau cum o fac altii. Abia astept sa zambim impreuna...

Paradoxul vremurilor noastre - Octavian Paler

Paradoxul vremurilor noastre este ca... 

Avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici,

Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,

mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,

mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,

Râdem prea putin,
Conducem prea repede,

Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu,

ne sculam prea obositi,

Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si

ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.

Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.

Am curatat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar învatam mai putin.

Planuim mai multe, dar realizam mai putine.

Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,

Case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,

corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.

Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care poti decide

fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.

O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

                                                     Octavian Paler