Deșertului sufletului tău.... (un altfel de poem)

Prizonier în deșertul sufletului tau, deșertul fără timp și fără cărări... strigi cu disperare în fiecare clipă, cânți cu durere cântecul pustiului, plângi cu amar fiacare fir de nisip care-ți curge printre speranțe...

Alergi dezorientat către libertate, libertatea de a trăi libertatea... Alergi spre o zare a liniștei, spre tăcerea și alinul de mult uitate.

Cauți o oază de tine, cauți un loc de popas, te cauți pe tine și speri să-ți găsești măcar umbra... Te prabușești în țărână, ai vrea să dormi, dar e încă lumină...

Aluneci în groapă, adulmeci tăcerea și bezna, amesteci trecut cu viitor și alegi să ieși la iveala prezentului, la fel de gol și de pustiu în speranța că, poate, soarele de azi e altul și lumea de mâine te va elibera...

Te agăți de fiecare fir de iarbă uscat, îti aduni ultima urmă de viață din vene și te-arunci în lumina de-afara ca într-o nouă viață, din nou și din nou... început...

Dar, constați că tot efortul nu te-a dus prea departe, pustiul e din ce în ce mai larg... Nisipul începe să-ți devină prieten, iar vântul să-ți iubească rănile... Te bucuri de dragostea lui ca de regăsirea eternului Sine... că în sfârșit, cineva te iubește pe tine...

Si urli din nou și mai tare, și speri să te-auda vreun zeu... Grăbești pasul spre eliberare... Dar, noaptea se lasă din nou, și totul în jurul tau tace...

Deșertul e în sufletul tau...

Călătorule...

Te port în suflet, călător prin vreme,

Și timp nu e, ca să-ți măsoare clipa.

Te port în gând, rătăcitor prin lume,
Și nu e loc, ca să-ți păstreze urma.

Te port cu mine între două morți,
Și viață nu-i, ca să-nfioare firea.

Deschizătură slabă în desișul nopții,
Fărâmă de lumină și de pas,
Fir de nisip ce zgârie trăirea,
Te port în umbra sorții fără glas,
Și cântec n-am, ca să-ți încant iubirea.

Te port în răsflarea întretăiată,
Și tu nu ești,
Nici eu nu sunt.
Te port în gând...

Scrisoare deschisă adresată publicației Click Sănătate

Doamnă/domnule redactor șef,



Reprezint „subiectul” unuia dintre articolele publicației Click Sănătate, apărut în ianuarie, Nr.1/2016 si vă scriu pentru a aduce în atenția dumneavostră prejudiciul creat de articolul menționat.

Conținutul articolului în care este prezentată experiența mea, reprezentă un interviu pe care l-am dat în luna octombrie 2014, în cadrul Conferinței de presă care a avut loc la Hotel Marriott, în legătură cu Proiectul „Planeta Roz”, derulat de Asociația M.A.M.E.. Iesirea mea în public, expunerea acestei experiențe și propunerea de a consilia (în baza pregătirii mele profesionale și a experienței în această problematică) și de a forma grupuri de suport în cadrul proiectului, a avut ca scop, exclusiv, ajutorarea femeilor care se confruntă cu cancer de sân, pentru care nu am pretins niciun fel de beneficii financiare sau materiale.

Materialul acela nu a fost publicat în Click până în luna ianuarie 2016.

În luna decembrie 2015, am fost contactată de d-na Sorina Severin, în vederea publicării acelui material. În urma schimbului de mesaje pe care l-am avut cu dumneaei, am fost de acord ca articolul să fie publicat. Materialul a apărut în luna ianuarie 2016 în pagina de „Concurs - Povestea mea”.

Menționez că nu am fost informată cu privire la acest aspect și nici nu mi-am dat acordul ca „povestea mea” să apară sub forma unei scrisori, presupus trimise de mine, în scopul de a caștiga suma de 100 lei.

Mai mult decât atât, consider acest gest abuziv și totodata un prejudiciu grav adus imaginii mele. Subliniez faptul că sunt persoană publică, sunt Lector Universitar Dr. și predau în doua Universități din București, iar situația în care m-ați prezentat, aceea a unei persoane care își trimite/ vinde experiența de viață, pentru o sumă de bani, reprezintă un grav prejudiciu adus statutului și imaginii mele de cadru didactic universitar, de consilier și de om.



Lect. Dr. Mihaela Sofrone