Necuprinsul

M-am oprit la limita dintre așteptare și dor.

Căutam drumul întoarcerii spre necuprins...

Necuprinsul acela pe care mi l-ai șoptit tu, cândva...

M-am oprit lângă dor și l-am îmbrățișat.

Tăcerea lui făcea așteptarea și mai apăsătoare.

M-am oprit din așteptat și căutam cu privirea un semn.

Necuprinsul prinsese dorul și-l trăgea înspre el.

Nu era nimeni...

Nici necuprinsul nu mai era acela pe care mi l-ai colorat tu, cândva...

Eram doar eu și umbra mea...

M-am oprit între mine și umbră,

Priveam spre amândoi...

Căutam necuprinsul acela de care îmi era atât de tare dor,

Și despre care mi-ai spus o poveste frumoasă,

Fără limite, fără dor, fără așteptare...

Doar tu și eu...

Acum,

Umbra erai tu... și dorul era cu tine.

M-am oprit la limita dintre așteptare și dor...

Și eu eram... necuprinsul.