Din ce în ce mai mult întâlnesc persoane care spun chiar în cele mai banale discuții: „mi-e teamă că...”, „mi-e frică să...”, și nu e greu de înțeles pentru nimeni că trăim într-o societate dominată de TEAMĂ, de FRICI de tot felul.
Despre frici și terapiile aferente s-a scris și se tot scrie. Cei mai curajoși îi îndeamnă permanent pe ceilalți să nu se teamă... și cu toate astea, frica ne controlează viața.
Deși e o părere personală pe care unii o comentează, consider și suțin că cele mai importante instanțe care ne controlează viața sunt: imaginea de sine, nevoile și fricile.
Cu frica ne naștem, dar frică dobandim și pe parcursul vieții. Ceea ce ajungem sa pierdem din vedere în timp, este diferența dintre FRICA DE PERICOL și FRICA DE OBSTACOL.
Frica de pericol este înnăscută dar și accentuată pe percursul vieții în raport cu experiențele sau contextele în care ne găsim, manifestă în situații „vitale”, în care viața poate înceta. De altfel, e justificată și normală.
Frica de obstacol este cu totul altceva și din nefericire, am ajuns să confundăm frica de pericol cu frica de obstacol.
Există mult mai puține situații astăzi în care ne temem pentru viața nostră, cât ne temem pentru confortul nostru. Eu numesc frica de perturbare a confortului - frică de obstacol.
„Mi-e teama să nu zică...”, „mi-e teamă să nu treabuiască să fac...”, „mi-e teamă să nu sufăr”, „mi-e teamă să mă complic”, „mi-e teamă să nu ma judece”, „mi-e teamă...”. Toate aceste temeri sunt „frică de obstacol”. Ne temem de noi și ne temem de alții.
Am întrebat persoane care fac „slalom printre obstacole” dacă sunt fericite. Niciuna, n-a putut afirma asta. Am intrebat persoane care își asumă să se confrunte cu obstacolele dacă sunt fericite și multe dintre ele afirmă cu tarie că sunt.
Să fie fericirea - confruntarea? Să fie fericirea - greul, durerea, amarul depașirii unor situații dificile?
Cu sigutanță nu, și dacă cineva ar fi să spună da, m-aș îndoi de echilibrul lui psihologic.
Fericirea asta atât de râvnită și de cântată, atât de controversată, fata morgana a vieții umane... pentru unii pare să fie o colecție de emoții pozitive puternice, pentru alții o viață fară emoții de orice fel, pentru alții așteptarea unui moment de „culme”, întregul proces până la țintă, pentru alții o himeră, o utopie...
Frica de pericol te ajută, frica de obstacol marește micimea propriei imaginii în ochii tăi. Procesul depășirii unui obstacol te dezvoltă, curajul îți dă speranță și speranța îți dă curaj... Dacă îți refuzi toate acestea, dacă singurul efort în viață e acela de a ocoli obstacolele, nu vei fi fericit și împlinit niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu