Femeia... și pretențiile ei...

"Dupa o anumita varsta o sa incepi sa iti dai seama ca nu felul în care arata un barbat este atat de important, ci felul in care stie sa te iubeasca"....

Am de ceva vreme o dilema. Nu-mi dau seama daca marea majoritate a celor din jur nu au un simt estetic din naștere, l-au avut dar l-au anulat părinții sau și l-au blocat singuri pentru că le perturba rutină și comoditatea (sau din diverse eșecuri). Dar, vad permanent pledoarii pentru diminuarea valorii estetice. "Nu contează cum arată"... contează "cum e... ce conține...", aud permanent, fie că este vorba de produse, de locații sau oameni.
Chiar așa? Sunt ultima rămasă pe Terra pentru care contează ambalajul la fel de mult precum conținutul și care poate renunța usor, uneori, la orice are o "înfățișare" dezagreabilă pentru orice conținut o avea?
Știu, pe pietrele care vin spre mine scrie: "superficialooo!!!"...

Nu știu ce e azi, dar vad multe postări pe Fb pe tema "iubiri" și a "relației de cuplu". Citeam mai devreme un fragment dintr-o postare care spunea așa:
"dupa o anumita varsta o sa incepi sa iti dai seama ca nu felul în care arata un barbat este atat de important, ci felul in care stie sa te iubeasca" (nu dau sursa intenționat)
Pe buneee???

Nu știu dacă să mă bucur că n-am ajuns la vârsta asta ("după o vârstă") inca... sau să mă enervez vazand iarăși "specialisti" care vând "cursuri", "training-uri", "seminarii" construite pe frustrări, eșecuri și resemnări (de obicei personale) și o multime de minți dezorientate, ruinate.

Și "blonda" cum sunt din nou... mă întreb ce înseamnă "modul în care știe un bărbat să te iubească"... ??? Ori m-a orbit soarele, ori ceata e prea groasa... dar nu stiiiiiu ce înseamnă!!!

Ce știu sigur, sigur, e că tot ultima primata de pe Terra voi rămâne până mor... și la orice vârstă voi considera important aspectul fizic la un bărbat în aceeași măsură cu calitățile lui...
Chiar daca unele cred că nu mai exista... sau că de la o vârstă, după atâtea eșecuri, probabil, trebuie sa-ti sucești mintea să crezi că "felul în care arată un bărbat nu e atât de important".

De fapt, mă întreb dacă nu cumva asta este filosofia masculina pura, pentru că după o vârstă (cam după 40 de ani in mentalul masculin românesc, general vorbind) aud sloganul asta: "dar, ce am? sunt curat, și fac ... diferite servicii". Deci, eligibil. Nu știu dacă o altă replica m-a scos vreodată mai tare din sărite...

Și totuși știu și alte femei, care spun: nu pot sa-i suport burțile, pantalonii atârnând că pe gard, aspectul bătrânicios, hainele alese la prima atingere, cu ochii închiși, după ce deschide dulapul... sandalele, etc, etc.

Ce-ar trebui sa înțeleagă aceste femei, aflate deja la etapa "după o vârstă"... că problema e la ele? Sunt vinovate ca nu înțeleg faptul că bărbații le aleg pe cele frumoase și aranjate și femeile trebuie sa "sa-si de-a seama că e important cum știe el... s-o iubească"?
Ea trebuie sa-si schimbe mentalitatea, nu el obiceiurile proaste.

Off... iubirea asta, mama' ei... și femeile... De ce naiba 'or fi fost create și ele cu ochi, daca virtutea ar fi sa fie oarbe... ?

Femeile "pretențioase" să se simtă, domn'le, vinovate... zic...

Pentru azi, neuronul meu singuratic și-a cam terminat tumbele deja... e lat...