Cand am inceput cursul de psihosexologie ma gandeam daca se poate vorbi un an de zile despre sex... pentru ca pana la urma... este sau nu este o „bataie de cap” acest sex?
Ieri citeam intr-o revista americana psiho-medicala despre intimitatea si viata sexuala a femeilor care au suferit o mastectomie. Si am realizat din nou doua lucruri: in Romania nu se vorbeste despre problematica asta in cazul acestor paciente si... mai mult decat atat, in Romania, in general, sexul desi inca un subiect tabu este expus destul de mult in sfera sociala. Paradoxal, insa, stim atat de putin despre el.
Intr-o discutie recenta cu studentii mei, am intrebat pentru prima data, aproape fara o intentie precisa: „De ce facem sex?” raspunsurile fetelor m-au cam blocat, si recunosc ca ma si ingrijoreaza... Cu alte cuvinte raspunsul esential se poate „traduce” cu - „facem pentru ca se face, pentru ca putem trai foarte bine si fara...”
In dimineata asta citeam expunerea unui jurnalist pe care il urmaresc pe Fb, care, printre altele se bucura de faptul de mai multa vreme nu-si mai doreste sex, desi poate.... Se bucura... era o reusita, probabil...
Si-mi aminteam in timp ce scriam randurile de mai sus, despre invitatia pe care am primit-o cu ceva vreme in urma, de a vorbi intr-un „seminar de familie”, in fata unui grup foarte numeros de persoane mature, singure, care-si cautau un partener de viata - crestini (practicanti). Dupa terminarea seminarului, intr-o pauza, am fost abordata de sapte persoane (sase barbati si o femeie), pentru problemele lor legate de sexualitate. Toti aveau aceeasi tema si aceeasi intrebare: ce fac...?
Am senzatia ca ultima moda in materie de „a iesi in evidenta” sau de „a atrage atentia”, devine aceasta indiferenta aparenta pentru sexualitate, intr-o lume inundata de vorbe... sau si mai grav, o anulare a unei laturi exentiale din echilibrul bio-psiho-social al vietii.
Am cautat informatii despre legatura dintre divort si sexualitate. N-am gasit neaparat cifre, dar am gasit marturisiri, studii de caz, povesti de viata... in care problemele sexuale reprezentau factorul numarul unu in decizia de divort. Evident, de cele mai multe ori, ascuns in spatele unei problematici mai cunoscute - infidelitatea. Dezamagitor e ca exista multe articole in literatura „psiho-sociala” internationala care au ca tema ” redescoperirea propriei sexualitati dupa divort”. (What??)
In conditiile unei furtuni dezlantuite recent pe tema casatoriei si a familei, a calitatii acestui statut, ma intreb, cata importanta dam mentinerii unei relatii de calitate, mentinerii unui echilibru individual in care organismul nostru sa functioneze in parametri normali, mentinerii unei stari de bine individual si in relatia de cuplu? Pentru ca oricat de sapiosexuali ne dam toti mai nou, instinctele, atractia si nevoia sexuala nu dispar, oricat incercam sa le ingramadim intr-un sertar bine ferecat al sinelui nostru.
Principiul - „renunt la ceea ce imi creeaza difcultati” in acest caz, aduce cu sine, ca in rostogolirea unui bulgare de zapada, alte si alte dezamagiri.
Negarea detaliilor de viata de care ne este rusine, evidentierea in grupuri sociale sau familiale prin tipare rigide, „abstinenta” sau „preocupari mai inalte” nu fac decat sa pregateasca o „bomba cu ceas”.
Principiul - „renunt la ceea ce imi creeaza difcultati” in acest caz, aduce cu sine, ca in rostogolirea unui bulgare de zapada, alte si alte dezamagiri.
Negarea detaliilor de viata de care ne este rusine, evidentierea in grupuri sociale sau familiale prin tipare rigide, „abstinenta” sau „preocupari mai inalte” nu fac decat sa pregateasca o „bomba cu ceas”.
Cine omoara pasiunea? Cine mai face sex si de ce?.................................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu