De fapt, între dorința de a se întâmpla un anumit lucru și materializarea lui, există o perioadă... mai scurtă sau mai lungă, în care rumegi mental, într-un proces anevoios, conturarea momentului când vei trăi ceea ce ți-ai dorit. Fie ca ai alte activități, fie că stai cu ochii în tavan, nu faci decât să ”brodezi” gânduri și imagini. Și pentru ca broderia să fie completă și atrăgătoare... atașezi virtual, emoții.
Așadar, există două ”acțiuni”- împlinirea la nivel mental a unei dorințe și împlinirea reală, materială. Dacă după definitivarea primei ”construcții” nu urmează imediat cea de-a doua, între cele două se instalează un interval de timp... indiferent de mărimea lui, acesta reprezintă adevărata AȘTEPTARE.
De ce este supărătoare așteptarea? Pentru că e un gol. Un gol, o gaură neagră în care parcă, se pierde totul și tu odată cu el. Timpul parcă se dilată, iar imaginea mentală începe să se șteargă, puțin câte puțin... Numim acest interval... PIERDEREA SPERANȚEI. Ceea ce urmează... dacă intervalul devine din ce în ce mai mare... numim DEZAMĂGIRE.
Există o curbă a așteptării. Urcă până ce imaginea mentală cu împlinirea dorinței se construiește, se șlefuiește, se înfrumusețează. Când totul e desăvârșit atingem apogeul... Tot ce urmează după, coboară...
Un singur lucru nu se pierde... trăirea, bagajul emoțional agățat broderiei, construcției.... Mai mult decât atât, emoțiile atașate, invers proporționale cu imaginea mentală, cresc în intensitate și devin supărătoare, dureroase...
Aceasta este toată povestea AȘTEPTĂRII, pe care o urâm. Aștepți ceva? Unde te afli pe curba așteptării?
Am învățat de-a lungul vremii că cea mai sigură victorie se repurtează atunci când te împrietenești cu dușmanul sau când îi dai senzația că ai renunțat. Am învățat să aștept. Am învățat să mă bucur de tot ce aduce frumos așteptarea, să urc până în vârf și apoi... să suspend pentru o vreme, imaginea, trăirea și dorința... să le las singure în AȘTEPTARE. În loc să consum energia de a coborâ mai departe, mă arunc să construiesc altă dorință... si să o las... ! Trăiesc numai cu partea frumoasă... Împlinirea se poate realiza și fără prezența, frământarea și suferința mea...
Am învățat să trăiesc cu așteptarea, să dansez cu ea, să mă bucur de ea... Pentru că toată viața este o AȘTEPTARE... și în cazul acesta drumul e mai important decât destinația finală.
Elimină din sufletul tău, din acțiunile tale, din obiceiurile tale, din principiile tale, tot ceea ce este nefolositor! Lasă loc liber împlinirii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu