CONFUZIA

      Presiunea unei patologii nedefinite clar dar cu multiple fațete, determină permanent omenirea secolului în care existăm să identifice cauze și soluții. Fie că vorbim de boli fizice, psihice, afecțiuni relaționale sau sociale, suntem într-o continuă frământare și căutare. Există două elemente care ne acaparează zilnic existența: atenția și confuzia.

       Trăim într-o continuă confuzie, de la lucruri mărunte, cotidiene, până la cele mai mari și mai importante elemente cosmice despre care considerăm că ar trebui să știm.
      Cineva îmi spunea odată, că singura stare pe care creierul uman nu o poate suporta este confuzia. Nu poți trăi în confuzie, și chiar dacă o faci, presiunea acesteia te va măcina pănă la temelie și te vei prabuși iremediabil. (Poate de aceea reacția instinctuală este de a lua capul în mâini când presiunea confuziei este foarte mare, pentru că ai senzația că trăiești iminența unei explozii.)
       Nu poți trăi fără să știi despre ceea ce se întâmplă cu tine, cu celalți, cu lumea, nu poți trăi cu confuzia alegerii, cu confuzia deciziei, cu confuzia necunoscutului. Cand ai de ales între două sau mai multe variante ale unor lucruri sau situații cu care te confrunți, presiunea este atât de mare, te preocupă atât de mult încât măsori sau cântărești sau iei decizii fără analiză, dar cauți să ieși cât mai repede din această stare.
      Confuzia planează din ce în ce mai mult asupra omenirii, de la alegeri mărunte, care presează permanent, până la decizii importante pentru care simți că trebuie să știi ca să alegi și să ieși din această supărătoare nebuloasă. Confuzia, cel mai iscusit instrument de manipulare, este prezentă din ce în ce mai mult în viața personală și socială a omului modern și este generată de dezvoltare și schimbări permanente și  folosită într-un mod meschin pe multe planuri. Lanțul cauzal continuă să se organizeze circular ca un perpetuum, ca o gaură neagră care atrage în interiorul ei tot ceea ce-i iese în cale. Confuzia socială generează căutări permanente, suspiciuni, manipulare, presiuni și angoase, stres patogen care se revarsă atât la nivel individual cât și social. Cercul vicios se închide și ne cuprinde ca într-o centrifugă viața fiecaruia dintre noi.
      Suntem confuzi, nu știm ce e mai bun pentru fiecare dintre noi, nu știm ce ni se potrivește, și când aflăm, realizăm că nu e folositor sau profitabil, nu știm cine contruiește principii și de ce trebuie să epatăm cu ele, dacă trebuie să fim supuși sau nonconformiști, dacă e mai bine să fii liber sau supus...  
      Suntem confuzi, nu știm dacă cei care ne conduc sunt cei mai buni sau dacă au dreptate, și ce-i dreptatea, și cine știe mai bine dacă job-ul pe care îl avem ne aduce bani pentru o viață mai bună sau împlinire, și care variantă ne-ar folosi mai mult, nu înțelegem de ce cei din jur reacționează diferit și ce-ar trebui să facem, să ne modificăm raționamentele pentru o eventuală aliniere sau să rămânem altfel... Care-i câștigul și unde vreau să ajung? Ce am de făcut, până la urmă? care urmă?... care? cine? cum? când? unde?...
        În toată acestă luptă cu ceața, cu nebuloasa acaparatoare, suntem atrași cât mai aproape de centrul vâltorii, pentru că ne legăm de toată această atracție cu undița atenției. Concentrarea, atenția asupra eliberării de haosul mental, de confuzia care ne învăluie, ne ancorează de fapt, într-un nisip mișcător, cu o singură destinație finală... Dacă ne gândim la cele mai ingenioase și reușite numere de magie, ne amintim că înainte de a începe operațiunea, magicianul spune: vă rog să fiți atenți la mine! fi-ți atenți la...! Atenția îndreptată controlat asupra unui singur punct din planul complet în care se desfășoară realitatea, pare să facă lumină, în timp ce la final generează o nouă confuzie.
         Nemulțumirea și disconfortul interior ne împinge permanent spre căutarea unor soluții și spre eliminarea lui. Astfel, scotocim realitatea care ne înconjoară pentru a înțelege ce se întâmplă și ce s-ar putea întâmpla, căutăm să fim cu un pas înaintea viitorului, să aflăm ce ne așteptă după colț, accesând tot felul de surse - horoscop, ghicitori, analize astrale, efecte benefice ale diferitelor elemente din natura înconjurătoare, alte filozofii și religii, alte adevăruri decât cele cunoscute, etc.
       Cunoașterea nu dăunează sănătății dar confuzia venită odată cu ea, cu siguranță. Pentru că tot ceea ce cunoaștem, mai nou, spre deosebire de alte vremuri, experimentăm și ne însușim haotic fără să fim convinși că ni se potrivește sau ne este necesar. Presiunea confuziei în care trăim determină creierele noastre să ceară cu disperare soluții pentru iluminare și ieșire. Căutarea și descoperirea unor noi zone neexplorate solicită atenția. Centrarea atenției pe o nouă descoperire care aduce cu sine multă nesiguranță ne conectează într-un alt mod, dar la aceeași gaură neagră - confuzia (boala secolului).

   p.s. Întrebarea finală nu este - ce pot face? sau, cum...? ci, CINE SUNT EU?
(dacă nu întelegi... întreabă-mă! :)   )