„Femei serioase care să-și dorească o relație stabilă și să primească tot ceea ce îi oferă un bărbat nu mai există, iar femei care să te și iubească... au rămas un vis...” sunt comentariile unor bărbați singuri, cu care am interacționat ades, în ultimul an.
Pare intrigant faptul că deși foarte mulți își doresc o relație, femei și bărbați, singuri, nu se găsesc... Unii sunt într-o căutare febrilă continuă, alții sunt în contemplare. Ca și cum scopul e căutarea sau desăvârșirea poziției de observator, sau ca și cum și-au găsit deja satisfacția și se hrănesc cu ea. Toți se tem de suferință și de abandon, de infidelitate și de rănile pe care potențialul partener ar putea sa i le facă. Oare durerea de a sta pe margine și a-ți înfrânge dorințele de teama drobului de sare, nu e mai mare? Nu roade mai rău?
Constat permanent că maturitatea și experiențele trecutului aduc cu sine, la pachet, teama... Înainte se spunea despre bunicii noștri: a trecut prin multe, a făcut războiul, nu se mai teme de nimic... Să fie curajul numai rezultatul confruntării cu moartea? Experiențele trecute, dureroase, nu ne fac mai puternici? Ne fac mai fragili, mai temători, mai șovăielnici?
Astăzi, într-o discuție cu un prieten vechi (acum singur), aflu că deși a întâlnit cu vreo trei luni în urmă, o tipă drăguță, care îl atrăgea și chiar se apropia de ceea ce și-a dorit el cândva, a ales să nu „se arunce”.
Dacă mă făcea iar să sufăr, ca și celelalte? Părea ea draguță și bună, dar cine știe, naiba', ce nebună o fi, ascunde ea ceva în sufletul ei (dacă e singură), și după ce pune mâna pe tine te mănâncă de viu... Am zis s-o mai las, s-o cunosc pas cu pas, încet, fără grabă, să-i observ toate „mișcările”... Numai că, între timp, a cunoscut-o altul, la viteză mai mare... și-a luat-o. Nu-i nimic, lasă... n-a fost să fie!Aproape că am rămas fără cuvinte din cauza îmbulzelii de vorbe pe care-mi venea sa i le arunc în față. Mi-am amintit atunci, că am mai auzit povestea asta de mai multe ori la alții (chiar și la femei)... dar, nu pot să nu mă revolt de fiecare dată când o aud. M-am uitat la el lung, și în tăcerea care s-a lăsat pentru câteva secunde între noi, n-am reușit să spun decât atât: Ba da, a fost să fie! De aia' ți-a ieșit în cale, prostule... Păcat!
Mi-am amintit apoi, gluma aceea cu cel care îi cere lui Dumnezeu - Doamne, ajută-mă să câștig la loto! ajuta-mă! ajută-măăă... !!!! Și Dumnezeu răspunde: Da' trage, naiba', biletul ala' odatăăă!!!
Cum să te-ntrebi de ce nu ai noroc în viață, cum să nu înțelegi de ce nu o găsești, cum să îți plângi de milă continuu... când tu te temi de ea, când n-ai curajul să-i propui nimic, o perioadă de cunoaștere, relație, tatonare, cum vrei sa-i spui..., când nu ești în stare să-i faci cunoscută intenția, când nu poți acorda o minima încredere...? cuuuum?
Vorbesc din prisma omului trecut prin multe experiențe dure, sau din poziția femeii puternice, după cum mă definesc cei care mă cunosc (putere despre care un prieten scria azi: în spatele unei femei puternice stau asa – ‘greseli pe care nu le-a mai putut repara, iubiri neîmplinite, imposibile, dureroase (huh?), oameni care au dezamagit-o, prieteni care i-au întors spatele atunci când avea cea mai mare nevoie de ei; cuvinte care i-au mutilat sufletul, rămas bunuri care s-au dovedit adio-uri; barbati care au pus-o pe locul doi si care au iubit-o de la 8 la 5 sau nu au iubit-o deloc – deci porci; reprosuri care au facut-o sa se simta slaba; lacrimi se singuratate si nesiguranta, victorii si esecuri nenumarate’ )* , vorbește omul despre care spun mereu că are 38 de ani trăiți în 90, dar care a învățat curajul la pas cu durerea, și bucuria mână în mână cu căderea... Nu poți trăi cu teamă! Durerea te învață să vezi alinarea, oamenii răi sa-i prețuiești pe cei buni, întunericul să prețuiești lumina și abandonul să te bucuri de iubire... N-ai voie să ratezi frumosul și binele, n-ai voie să respingi șansa, n-ai dreptul să sădești neîncredere acolo unde nu e și e păcat să nu te bucuri de o persoană minunată atunci ți-a ieșit în cale... Femei și bărbați minunați există... Experimentarea iubirii este poate, cea mai frumoasă experiență a acestei vieți.
Da-ți voie sa iubești din nou, iar și iar...!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu