Ieri într-un schimb de comentarii on-line, afirmam (cu alte cuvinte) că ”omul este CEL CARE ESTE”, că omul nu se schimbă și că valoarea lui, precum valoarea unei bancnote de 1000 lei, nu se modifica în funcție de aspectul hârtiei. O bancnotă mototolită, valorează cât scrie pe ea, ca și una nouă...
Evident că cel mai la-ndemână contra-argument ar fi, că ne schimbam permanent și ca nu rămânem aceiași pe parcursul vieții... un argument de altfel real dar superficial, aș spune...
Sinele este cel cu care vii în această lume. Este ceea ce ești cu adevarat. El nu se schimbă niciodată, doar că după ce ne naștem, cei care ne primesc în grijă, construiesc „ziduri” în jurul nostru și ne conving că suntem cine cred ei sau cine vor ei să fim. Astfel... mamele spun: tu nu ești asa, tu ești..., nu trebuie să fii..., trebuie să fii... etc. Așa aflăm și suntem convinși de profilul nostru. Ca și cum părinții știu cine ești, mai bine decât tine care ai înscris în fiecare celulă identitatea.
Ceea ce suntem nu se schimbă niciodată! Ceea ce știm despre noi se schimbă permanent. Nu ne cunoaștem, ne descoperim. Și pe măsură ce descoperim despre noi anumite aspecte, ne manifestăm în manieră specifică, facem alegeri care se potrivesc nivelului nostru de cunoaștere, interacționăm cu persoane care răspund acelui stadiu..., greșim, repetăm, revenim...Problema cea mai gravă e tendința permanentă de valorizare absolută a prezentului (ca și cum ceea ce ”văd” la mine azi e tot) și de a include în EU SUNT toată experiența trecutului care a desăvârșit ceea ce sunt azi. Numai că ceea ce suntem azi, e doar o parte din CINE SUNTEM, doar ce-am descoperit până acum. Și „cine suntem” nu se schimbă! Se schimbă doar percepția pe care o avem față de noi, permanent... Din acest motiv avem surprize de genul: „n-aș fi zis vreodată că aș fi în stare să fac asta... și uite-ma că am făcut-o!”
În interacțiunile umane, schimbarea de comportament, de valori, de principii, se raportează la stadiul de cunoaștere proprie și la celălalt. Ne comportăm și oferim ceea ce vrem, cea ce avem la acel moment, în raport cu ceea ce ni se cere... Am observat, de exemplu, că dacă mă manifest conform stadiului meu de cunoaștere și dezvoltare în acest moment, adică.... deschis, onest, prietenos, ofertant.. față de o persoană introvertită, nu e ok... Trebuie să-mi ajustez comportamentul în funcție de ceea ce poate celălalt primi. Pot să fac asta, și pot ca tot ceea ce manifest în raport cu el să fie în concordanță cu nevoia lui... dar asta nu mă schimbă pe mine, cea care SUNT, schimbă doar comportamentul meu...
Faci (alegi, interacționezi, acționezi, etc) ceea ce faci în raport cu ceea ce știi despre tine în acest moment... Nu EȘTI ceea ce FACI și nu FACI ceea ce EȘTI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu