De ce sunt bărbații ipocriți?

      Am ascultat de multe ori femei care se plâng de ipocrizia masculină. Și pentru că nu-mi place sa mă arunc în luptă alături de genul acesta de ”atacatori”, caut de fiecare dată, circumstanțe sau explicații. Unul dintre argumentele aduse în discuție adeseori, este dilema ce se ascunde sub masca unei ipocrizii la vedere... în care bărbații acuză nevoia lor de a fi apreciați și de a li se recunoaște meritele și pe de altă parte, lipsa de interes atunci când primesc asta.

     Am întâlnit femei care susțin că transmit foarte des soțului, partenerului de viață, aprecierea pentru ceea ce sunt sau pentru ceea ce fac aceștia. Primesc înapoi un soi de indiferență, un pachet de manifestări pasive care ascund plictiseală, nepăsare, apatie... Evident că scenariul e prezent și de cealaltă baricadă. Bărbați care fac aprecieri și pe care femeile îi detestă. 

      Dincolo de limita analizei, cine face...? și cine nu face..?, se impune întrebarea: cum, mama ei de treaba', sa te mai porți și cum să mai faci ca să intri în grațiile celuilalt?

     Se scriu și s-au scris de-a lungul timpului, sute de mii de pagini, articole, cărți, pe tema relațiilor de cuplu. Există tot felul de terapii și metode, explicații care mai de care științifice, reale, pământene, și totuși problema relațiilor și mai ales a relațiilor de cuplu, rămâne pe primul loc în topul disfuncțiilor cotidiene sau de viață normală.

     De ce, atunci când îl apreciezi mereu, nu ești luată-n în seamă, de parcă pur și simplu nu contează? De ce bărbații față de care partenerele lor fac asta, înșeală? De ce femeilor cărora le oferi totul pe tavă, caută pe altul? De ce dacă nu-l suni se plânge ca nu-ți pasă și dac-o faci, nu îți răspunde la telefon? De ce dacă nu-i spui că vrei să fie lângă tine consideră că nu îl vrei, și când o faci se vaită cât e de ocupat?... Sunt întrebări pe care le aud aproape zilnic și care macină viața fiecăruia dintre noi...

    E foarte simplu... Pentru că s-a săturat de tine! Pentru că nu te vrea pe tine și pentru că nu reprezinți centrul universului lui/ei. Punct.

Oricât te-ai strădui să-i faci pe plac, oricât ai încerca să-i satisfaci dorințele... nu va fi mulțumit/ă. Pentru că ceea ce acuză că nu au sau vor, vor să vină din partea altcuiva... Dacă e o relație la început, probabil niciodată nu te-a vrut cu adevarat, s-a amăgit pe el/ea și pe tine, și dacă e o relație veche, nu te mai vrea pentru că s-a plictisit, pentru ca tu ai devenit normalitatea vieții de zi cu zi, așa cum e soarele, apa, aerul...

    Nu te mai amăgi cu gândul: fac și pe naiba' ca sa-l am... Pentru că dincolo de sacrificii și eforturi de a construi o relație, fundația ei trebuie să bazeze pe dorința reciprocă de fi cu celălalt. Aprecieri poți face permanent, poți găsi valoare chiar și în defectele celuilalt, dacă vrei... dacă îl/o vrei... Nu te mai amăgi cu gândul că efortul tău de a-l peria zilnic va fi răsplătit! Nu va fi niciodată! Și chiar dacă va fi... va ține foarte puțin, iar dezamăgirea ta va fi cruntă. 

     Există atâtea ”victime” care spun printre lacrimi: am făcut și asta și cealaltă, am lăsat de la mine, i-am oferit tot ce-și dorea... și el/ea... Hmm... De ce? Deoarece...

    Testează pulsul relației tale permanent! Vezi dacă ambele inimi mai bat și dacă mai bat una pentru cealaltă... și dacă nu, dozează-ți efortul pentru tine, pentru a te susține pe tine în ceea ce va urma...

     

   Bărbații sunt ipocriți, femeile sunt ipocrite... dar tu ești cel care accepți să intri în jocul ipocriziei... sau nu...