Omul 3D și intenția lui...

     Nu exista oameni răi sau oameni lași, pentru că nimeni nu se consideră așa. Răutatea sau lașitatea sunt etichete pe care ceilalți le pun unor oameni, în situația unor comportamente de un anumit gen, cu care aceștia i-au rănit. Când ești rănit și

când suferi din cauza comportamentului unei persoane cunoscute sau chiar apropiate, nu mai contează arma... durerea e produsă de înșelarea așteptărilor... și suferința e cumplit de supărătoare.
     Toate lozincile postate pe oriunde, în care se acuză direct sau indirect, cu talent sau cu mai putin tact, persoane cu comportamente generatoare de suferință pentru cei apropiați și nu numai, rămân vorbe de duh sau vorbe-n vânt. Nimeni nu se regăsește în ele, pentru că nimeni nu atribuie semnificații de acest gen comportamentelor lui... iar dacă scriem pentru alții, nu va corecta pe nimeni...
    Poate că cel mai bine ar fi să învățăm să comunicăm direct și clar, să transmitem celuilalt ce trairi nasc comportamentele lui și să verificăm dacă intenția acestuia a fost să genereze asemenea trăiri.
Când într-o conversație banală, zilnică, transmiți numai o realitate obiectivă, nu faci decât să semnalezi că ai observat... Ți-ai lăsat, ciorapii în sufragerie!/ Iar ai lăsat apa curgând, la baie, capacul neridicat..../ Iar ai întârziat... și lista de exemple poate continua. Nu faci decât să spui: am luat la cunoștință asta, am observat, am văzut... nimic mai mult. Repeți celuilalt un fapt deja știut. Știe si el că a făcut toate aceste lucruri. Mai mult, și mai rău e faptul că te înșeli crezând că celălalt înțelege și ce simți...
N-ar fi mai simplu să-i spui celuilalt: când faci... (asta)... mă faci să mă simt... umilit/ă, nerespectat/ă, ne prețuit/ă...etc? Așa te asiguri că știe ce simți. Și mai mult decât atât, e momentul să verifici... asta intenționezi să-mi transmiți?
     Indiferent de răspuns și indiferent de direcția în care ar lua-o discuția, comunicarea s-ar baza pe elemente concrete și complexe și nu pe superficialitate.Omul există și funcționează în maniera 3D (și aș putea să fac chiar paralela cu tridimensionalitatea divina, etc). După cum știm, exista 3 planuri pe care chiar organismul uman este construit, ca un tetraed. Latura sau planul drept, planul stâng și planul posterior, mai putin accesibil. Dincolo de aceste trei laturi ale individului, există varianta 3 în 1... varianta frontală, varianta „scurta”... fața. Ceea ce vedem din față nu este nici pe departe tot ceea ce reprezintă cele trei laturi, ci o sumă de câteva elemente, semnificative probabil. Latura ”cum este”, latura ”cum acționează” și latura complexă, posterioară, ”cine este în raport cu experiențele și mediul lui de viață”.
     Zilnic, atribuim semnificații comportamentelor, gesturilor, comunicărilor de orice fel, acțiunilor, evenimentelor, etc, pe baza confruntării sau intersectării noastre cu această latură frontală a lor. Astfel, bazându-ne pe elemente incomplete sau superficiale, conturăm semnificații sau mai pe înțeles, atribuim o anumită însemnătate, superficială sau parțială, emitem judecăți de valori și astfel, ne facem viata un iad.
       Aș vrea să cred că într-o zi vom învăța să atribuim semnificații și să punem etichete abia după ce cunoaștem bine conținutul, sau după ce evaluam toate cele trei laturi... însemnătate sau semnificație pe baza unui raport 3D.