Femeia bună, „bună” și...

Cândva, demult, credeam ca o femeie bună ( nu „bună”) este femeia care face totul pentru familia ei. Femeia... care construiește un cămin pănă și cu fire de nisip, unul cate unul... Care face toate treburile în casă, care-și creste copilul fără ajutor, care se dezvoltă intelectual permanent și care are si 2-3 job-uri în același timp... Și cum o teorie o testezi în practică...

Ups, realitatea a infirmat ipoteza... nu poți să le faci pe „toate” bune, deci... nu ești bună.


Mai târziu, credeam că o femeie bună (nu doar „bună”) este femeia care învață și descoperă psihologia masculina, ca să se poată adapta nevoilor acestuia.  Femeia.. care este flexibilă, înțelegătoare și apreciativă...Care il susține în dezvoltarea lui și îl acceptă așa cum e...

Ups... ghonion, mai încercă! Nu poți să-i spui permanent ca e minunat și ca il susți, nu poți să nu emiți pretenții, să nu ceri nimic, deci... esti plictisitoare.


Maaai târziu, credeam că o femeie bună (+/- „”) este femeia înțelegătoare și „open mind”. Femeia care vine în întâmpinarea lui cu înțelegere, suport și noi oportunități (ca să nu spun - fantezii). Care îi respectă individualitatea și mai ales libertatea...

Ups again... eroare 90%. Nu poți să lasi „liber” un bărbat, deci... nu-ți pasă.


Maaaaaai tarziu, credeam  că femeia „part-time” e răspunsul pentru bărbatul modern...

Uuuups... nici chiar așa... fugi de responsabilitate?


Mai tarziu ...AM ÎNȚELES. Cine naiba`, are nevoie de o femeie bună?