Și... am ales

Poate că e simplu sau chiar banal ceea ce susțineam în articolul anterior privind alegerile situaționale sau contextuale, dar, poate acea rețetă să dea rezultate bune și atunci când alegem un OM? 

Alegerea partenerului de viață reprezintă cea mai importantă alegere, pentru că dacă te vei simți împlinit lângă omul de lângă tine, din plinătatea aceea vei putea oferi îndeajuns oricărui alt palier al vieții.

Când avem de ales un om, fie pentru ceea ce este el, fie prin comparație cu un altul, lucrurile se complică puțin. Omul e cel mai complicat „context”, dacă pot spune așa.

În cazul relațiilor interumane, emoționalul nu mai are privilegiul de a fi cel mai bun și singurul consultant. Paradoxal, nu? Suntem tentați să credem că tocmai aici îți asculți inima și o urmezi.

Aș zice ca lucrurile se asemănă cu situația în care conducem o mașină performantă și suntem pe „pilot automat”. Ne relaxăm total? Lăsăm mașina să meargă și tragem un pui de somn?
Semnele de circulație, regulile și prevederile legale, obstacolele neprevazute,etc., trebuiesc controlate suplimentar.

În relațiile afective dintre doi oameni, suntem deja pe „pilot automat”, deja iubim, deja emoționalul e de partea trăirilor pozitive. Dacă vom analiza ceea ce simțim, așa cum susțineam în articolul anterior, ne vom izbi de emoționalul pozitiv, care ar însemnă, răspuns simplu - DA. 

Dacă nu există aceste emoții, înseamnă ca nu mai suntem în situația de a cântări o alegere, cu siguranță am ales deja - NU.

În alegerile relațiilor interumane, dincolo de emoțional (pilotul automat) avem nevoie de controlul suplimentar al rațiuni. Și de aici totul se complică. Vei spune: până aici știam și eu. Problema e - ce fac cu raționamentele care uneori sunt antagonice (între ele însele) sau se răboiesc cu emoționalul? 

Evident că nu există tipar de rezolvare, o formulă magică sau un pat al lui Procust, însă un fir roșu al „contextului”, cu toate angoasele lui, poate să clarifice direcția noastră.

Dincolo de atracția fizică și toate celelalte emoții pozitive, extrem de importante la debutul unei noi relaționări și nu numai, rațiunea va lua cuvântul.

Există câteva elemente care luate în calcul ar putea fi de mare ajutor:

Comunicarea. Comunicarea reprezintă esența trăirii. Fără comunicare nu putem trăi și tot ea face legătura dintre interiorul nostru și exterior, dintre partea văzuta și cea nevăzuta. Fără acest liant, nu putem trăi în pace cu mediul exterior. Comunicarea bună dintre doi oameni poate denumi acea comunicare care curge și care seamănă cu cea mai placută îmbrățisare. Ceea ce trasmite unul trebuie să se împerecheze cu ceea ce transmite celălalt și să curgă. Lucrul acesta se întâmplă când doi oameni se potrivesc. Comunicarea cu foarte multe obstacole, cu foarte multe noduri, paranteze explicative, analize pe text, blocaje, etc, nu e o comunicare bună, iar cei doi nu vor putea parcurge în pace un drum prea lung.

Obiectivele. Este foarte important ca doi oameni care își doresc să trăiască împreună, să aibă obiective comune. Obiectivele diferite vor aduce cu sine, însingurare, frustrare, distanță, neînțelegeri reciproce, comunicare mediată defectuoasa, etc. Dacă cei doi vor avea drumuri opuse, nu-l vor putea parcurge împreună chiar dacă, poate, se vor întâlni la destinația finală. Acolo vor fi deja obosiți și înstrăinați.

Potrivirea. Potrivirile de orice fel vor lega orice relație și-i vor da un plus de avânt. Când doi oameni descoperă elemente comune în felul lor de viețuire, se vor apropia și nu se vor respinge. Știu voci care spun că polii opuși se atrag dar, nu definesc corect „polii”. Polul este acea delimitare cu „autoritate” maximă. Cei mai evidenți poli diferiți într-o relație nu sunt mărunțișurile ci sunt reprezentați de gen. E deajuns că există diferențe majore între bărbați și femei, nu mai e necesar să existe multe alte diferențe, ca ei să se atragă. Omul simte nevoia de „apartenență”, de regăsire în celălalt. Când ne regăsim în celalalt, ni-l facem prieten. Când suntem foarte diferiți nu putem sta relaxați mult timp în preajma lui.

Principiile și valorile. Asemănarea sau suprapunerea principiilor și valorilor celor doi va lega relația dintre ei. Când există perspective foarte diferite asupra vieții, asupra concepției de relație, când unul vrea mai multa libertate si celalalt e foarte posesiv, fixist sau gelos, când unul vrea copii și altul nu, când unul admiră arta și celalalt o detestă, când unul iubește aventura, iar celălalt rutina, când unul vrea să se dezvolte permanent, iar celălalt comoditate, când unul vrea lux, iar celălalt simplitate...,  în cel mai bun caz, vor trăi unul lângă altul dar nu împreună. 

Și, nu uita... oamenii nu se schimbă, sau nu se schimbă pe termen lung după cum vrei tu, ci după cum vor ei! Dacă cel de lângă tine nu se va schimba niciodată, îl mai vrei?