N-am să vă spun...

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Când bate vântul peste deltă, trestiile
Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foșnesc.

N-am să vă spun pe cine aștept, dar aștept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboară.
Toate cantecele lumii, toate, s-o știti,
Încap într-un flaut, într-o vioară.

Cerul n-are margini, stelele au,
Miez și margini de foc are și soarele.
Vântul de seară mi-a spus c-o sa moară
Dac-o să-i rupeți în drum picioarele.

Ce să fac, dudule? Încotro s-o apuc?
Mă striga din patru parți zările.
Munții cu păduri cu tot, mor sufocați
Si-n curand o să moară sufocate și mările.

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crângurile sunt pline de flori și de iarbă
Și de arbori plăpânzi care cresc.
                                           (Zaharia Stancu)