Vitrina magazinului meu

     După o alergare bine-meritată prin parc, m-am așezat usor obosită (trebuie să recunosc), pe o bancă unde adeseori îmi place să stau și să mă relaxez. Undeva, pe marginea lacului, sub crengile firave ale unei sălcii plângăcioase, mă opresc uneori, ca la o stație Peco, pentru a-mi lua energie.
    ...o dimineață superbă... mai degrabă de sfârșit de vară decât de început de toamnă...
    În timp ce încercam să alimentez, o încordare incomodă nu-mi dădea pace. Ca să mă verific, am încercat să zâmbesc. Am reusit, însă cu ceva greutate... Mi-am amintit cum altă dată spuneam celor dragi: Nu uita să iei zambetul cu tine când pleci dimineața de acasă, și mai ales să nu il uiți, rătăcit, printr-un colț de buzunar...!!! Hmmm...

   Am închis ochii(ferestrele dinspre parc)... și i-am deschis spre mine...
   - Ce? Ce e asta? Nu-mi venea să cred! Vedeam oare, bine? 
    Am descoperit, că sunt proprietara unui magazin universal. Ha! N-am știut niciodată...
Acolo, în interior, am gasit un magazin cu de toate, pe care scria cu litere de-o șchioapă numele meu. Am intrat. Aproape că nu aveam unde să calc. Magazinul era plin, plin de marfă de tot felul, depozitată până și în cele mai strâmte cotloane. Nu vindea nimeni nimic, deși era mare agitație. 
Îmi vizitam pentru prima dată propriul magazin. Nimeni nu mă lua în seamă de parcă eram acolo de la geneză și parcă, la fel de bine, n-am existat niciodată.  Am reușit să strig, să mă fac auzită: 
   - Heeei, vinde cineva ceva aici?
Și de undeva, din spatele unor rafturi pline, 'ndesate, am primit un răspuns: 
   - Foarte rar, pentru că dumneavostră puneți pe ușă în fiecare zi, afișul cu... INVENTAR. 
Era adevărat, pe ușa închisă, un mare afiș... Dar cum e posibil? În fiecare zi? Și-atunci unde-i schimbul și unde-i profitul...?


   M-a trezit din visare un cățel ce dădea jucăus târcoale băncii pe care stăteam. Am zambit. Am zambit!!! Da, am zambit și mi-am amintit de sfatul meu către alții și de sfatul lor către mine, cand cu diplomație îmi spun: ești atât de frumoasă când râzi, când zâmbești... pentru ce te încrunți și ești așa de serioasă?

    Acum îmi e pentru prima dată lumină și mie.Tu vezi?
    Vitrina magazinului meu e plină cu marfă... Nu mai e loc de nimic și peste toate astea, în cel mai vizibil colțar, atârnă, aproape mereu, afișul cu... INVENTAR.  Număr și număr, verific și  iar socotesc, fără să mai apuc să mai vând, să fac schimbul, să câștig... să zâmbesc...

                                                                      ZÂMBESC!!!